Biserica Neagră 
Într-un oraș în care plimbându-te pe străzile înguste poți respira istorie. Odată ajunși aici, în Brașov, nu ai cum sa nu ajungi în centrul vechi, în renumita Piață a Sfatului. Iar ajunși aici nu poți să nu remarci ca mai apoi să o vizitezi cel mai important edificiu religios din centrul municipiului - Biserica Neagră. Edificiu ce aparține comunității evanghelice luterane.

Prima piatră de temelie a fost pusă la începutul anului 1383 pe locul unei vechi biserici romanice de secol XIII, iar finalizarea lucrării este datată cu anul 1477, iar 22 ani mai târziu se menționează în documente montarea unei orgi noi, iar în anul 1514 se afectuează lucrări la turn unde se adaugă clopote și un ceas.

De-a lungul anilor biserica a fost martoră multor dezastre, dar cel de pe 21 aprilie 1689, a avut cel mai mare impact asupra istoriei, când impresionanta clădire a fost mistuită de un incendiu, când înnegrită de fum a fost „botezată” - Biserica Neagră, titulatură acceptată oficial abia în secolul XIX. 
Biserica Neagră este un edificiu realizat în stil gotic, după unele izvoare istorice era considerată după măreția ei ca fiind „cea mai mare biserică dintre Viena și Constantinopol”, măsurând 89 de metri lungime și 38 metri lățime. Din lungimea totală a edificiului de cult este repartizată astfel 31 de metri fiind acolați corului, 42 de metri destinați naosului și 16 metri bazei turnului. 

O particularitate unică în spațiul românesc se regăsește la această biserică, aici aflându-se cel mai mare clopot mobil, realizat din cositor, cântărind 6 tone, iar pentru acționarea lui fiind necesară prezența a numai puțin de 8 bărbați. A fost turnat în forma sa actuală în fântâna arteziană din fața actualului Centru Militar din Brașov, iar de la bază până la 155 de metri acolo unde se află clopotul a durat 3 zile urcarea acestuia. 

Ca în orice biserică evanghelică și aici se regăsește o impresionantă orgă, compusă din 4000 de tuburi, din care cel mai mare tub măsoară 9 metri lungime. Ea fiind construită între anii 1836 și 1839, ce către un meșter german. Ea este compusă din 4 manuale, un pedalier și 76 de registre. Vara aici organizându-se chiar concerte, fiind una din puținele orgi funcționale, dar și un om care să știe cum să o acționeze. 

Ca orice loc istoric și acesta este înțesat de legende. În bogăția măreției, unde ai impresia că detalii nu există o statuie atipică ce se poate vedea de pe contrafortul din partea nordică, reprezentând un copil care parcă ar sta să cadă. În jurul statuii se spun două legende cum că ar fi vorba de de o gelozie dintre meșter și ucenic, meșterul ucigându-l împingându-l de pe acoperiș pe ucenic, apoi autodenunțându-se pentru fapta comisă și a doua un accident. 

Brașovul un oraș „asezonat” cu de toate... un oraș turistic, în care ai ce admira, ai ce vizita, de la biserici, turnuri, cetăți, până la distracție. Un oraș ce merită vizitat în orice sezon al anului... 

Mănăstirea Horaița 
Acest deosebit așezământ monahal este situat la aproximativ 6 kilometri de șoseaua Crăcăoanilor, care leagă orașele Târgu Neamț de Piatra Neamț.

Istoria acestui lăcaș de cult începe în prima jumătate a secolului al XIX-lea, aici ridicându-se pentru prima dată o biserică din lemn, cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”, iar înființarea și consolidarea ei a fost posibilă cu sprijinul domnitorilor Moldovei, Ioan Sandu Sturza și Mihail Sturza.

Există unele izvoare istorice potrivit cărora Alexandru cel Bun includea și biserica din Horaița, care se supunea jurisdicției Mănăstirii Bistrița. 

„Horaița”, denumire provenită de la foști proprietari a pământurilor în a căror stăpânire intra comuna Crăcăoani și împrejurimile, și anume Goraeti.

Odată ajunși aici nu ai cum să nu remarci o particularitate aparte a bisericii mănăstirii, fiind unică ca stil, făcându-se remarcate elemente din arhitectura romano-bizantină, dar și influențe rusești prin numărul și aspectul celor 8 turle. 

Nu poți rămâne indiferent nici la frumusețea curții, prin meticulozitatea de care dau dovadă călugării în îngrijirea lăcașului. 

Un alt aspect, unicat pentru țara noastră îl constituie catapeteasma. Din unele documente ale mănăstirii arată că impresionanta lucrare a fost realizată la Viena, fiind realizată din trei tipuri de lemn: tei, păr și tuia. O altă particularitate îl reprezintă amvonul care este așezat deasupra ușilor împărătești.

Tezaurul cel mai de preț al Mănăstirii Horaița îl constituie icoana rămasă „moștenire” de la vechea biserică de lemn, fiind vorba de icoana Maicii Domnului - „Izbăvitoare de secetă”, realizată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Icoană care a înfăptuit nenumărate minuni pe timp de secetă de-a lungul timpul de unde și-a căpătat și numele. 

Odată ajunși aici poți simți cum sufletul îți este „inundat” de liniște și se rupe de agitația și zbuciumul orașului, zgomotul fiind înlocuit cu împletirea armonioasă dintre tradiție, muncă, rugăciune și liniștea pădurii. 

Cu greu te poți despărți de acest loc frumos încărcat de credință și binecuvântare.